Ceai Negru Lapsang Souchong (Zhengshan Xiaozhong).

Un Lapsang Souchong (Zhengshan Xiaozhong) premium, de înaltă calitate, cu gustul original dulce-sărat al curmalelor chinezești și fructului longan, cu note de lemn de pin. Atenție, acesta nu este tipul excesiv de afumat de Lapsang Souchong care este în general exportat din China!

Istoria Lapsang Souchong?

Lapsang Souchong, ca primul ceai negru din lume, are o istorie ce datează de peste 400 de ani. Atât înregistrările interne, cât și cele externe indică faptul că Zhengshan Xiaozhong a apărut între sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Înregistrările istorice arată că în 1607, Compania Olandeză a Indiilor de Est a cumpărat ceai negru din Macau, în regiunea Lingnan din sudul Chinei, și apoi l-a exportat în Europa.

În acea perioadă, piața europeană a ceaiului era dominată în principal de ceaiul verde japonez. Zhengshan Xiaozhong, cu aroma sa bogată, a câștigat rapid o poziție puternică pe piața europeană a ceaiului. Olandezii dețineau inițial un monopol complet asupra drepturilor economice și comerciale ale Zhengshan Xiaozhong. Totuși, Compania Britanică a Indiilor de Est a căutat o parte din comerț, ceea ce a dus la un război între Olanda și Anglia. Aceasta din urmă a ieșit învingătoare și a preluat treptat comerțul cu ceai.

Prosperitatea Zhengshan Xiaozhong a persistat până la începutul secolului al XVIII-lea, când numeroși misionari și comercianți au sosit în Tongmu, locul său de origine, în scopuri de cercetare. Fermierii chinezi, în timp, au dezvoltat o varietate afumată mai puternică și o varietate neafumată de Xiaozhong pentru a se adapta preferințelor variate ale consumatorilor străini.

Este demn de remarcat că ceaiul negru Zhengshan Xiaozhong este considerat precursorul ceaiului negru Anhui Qimen și al celorlalte ceaiuri negre Gongfu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, soiuri de ceai și tehnici de producție au fost aduse din Tongmu, în Chong'an, în zona Qimen din provincia Anhui. Ceaiul negru Keemun, derivat din „Qimen”, a fost produs cu succes în 1876 pe baza ceaiului negru Zhengshan Xiaozhong. Această relocare s-a dovedit a fi extrem de reușită, iar ceaiul Keemun este acum unul dintre cele patru ceaiuri negre renumite la nivel mondial.

Legendele Zhengshan Xiaozhong

În ceea ce privește originea procesului Lapsang Souchong, există mai multe legende locale, dar următoarele două sunt deosebit de intrigante.

Armata autoritară

În timpul perioadei de mijloc și târzie a dinastiei Ming, a existat o neliniște politică. În jurul anului 1568 d.Hr., în sezonul de cules al ceaiului, un detașament de ofițeri și soldați a trecut prin satul Tongmu, o intrare vitală pentru străini în Fujian. Aceștia au ocupat o fabrică de ceai din golful templului, folosind chiar frunzele de ceai ca așternut. Din cauza acestei ocupații, frunzele de ceai din fabrică nu au putut fi uscate corespunzător și au devenit moi, roșii și lipicioase. După plecarea soldaților, fermierii de ceai au decis să compenseze pierderile prin modelarea frunzelor înmuiate în fâșii și uscarea lor folosind lemn de pin local. Frunzele de ceai, care erau roșii și verzi, au devenit astfel negre și lucioase, producând un parfum excepțional de pin și un gust minunat. Fermierul de ceai le-a cules pentru a le vinde în Xingcun, dar nu s-a așteptat să câștige favorurile consumatorilor. În ciuda tuturor așteptărilor, datorită unei cereri mari, prețurile pentru acest ceai sunt de câteva ori mai mari decât cele ale originalelor.

Tâlharii lacomi

Cămătarilor și bandele locale de tâlhari le era permis să cutreiereau ținuturile în timpul unei perioade de tulburări în China. Mulți fermieri de ceai continuau să muncească pentru a-și câștiga existența, în ciuda pericolelor acelei vremi. În satul său, un fermier virtuos angaja multe familii pentru a produce ceai negru și a-l vinde olandezilor. Cultivatorul de ceai era dispus să-și plătească muncitorii suficient de bine pentru a atrage atenția tâlharilor din jur, care cereau să fie plătiți ca săteni. Proprietarul și oamenii săi munciseră din greu pentru a culege cele mai bune frunze, pentru a plăti tâlharii. Din păcate, lăcomia bandiților crescuse neliniștitoare în zilele ce au urmat, determinându-i să jefuiască satul și să incendieze plantația și atelierul de ceai în noaptea dinaintea finalizării și vânzării ceaiului. Din fericire, depozitul de lemne a supraviețuit și a fost doar parțial avariat. Salvând ce au putut, sătenii au terminat ceaiul negru cu tigăile recuperate din ruinele atelierului. Mergând la port să vândă ceaiul, fermierul virtuos a fost abordat de un olandez care dorea să guste ceaiul. Negustorul olandez l-a apreciat, ba chiar a cerut să plătească triplu pentru el, împotriva tuturor așteptărilor. Drept urmare, proprietarul terenului și sătenii au început să afume ceaiul cu pin, iar metoda a fost curând perfecționată.